Tankard - The Beauty and the Beer

 

Reveniti la marea lor dragoste, berea, pe care pana nu demult o inlocuisera cu bourbonul, Tankard se intorc in 2006 cu un nou album, la fel de proaspat si de savuros ca o halba rece. Fiind vorba de unul dintre cele mai carismatice trupe ale Germaniei, fie ea si de Thrash Metal, cu siguranta nu am fost singura care a asteptat acest „The Beauty and the Beer”, ca pe un ceva nemaipomenit, stiind insa ca tot ce voi putea stoarce din acest album va fi voie buna si energie.

Dar nu avem de ce sa complicam lucrurile cand nu este nevoie, iar un exemplu elocvent in acest sens este chiar Tankard, care de mai bine de 20 de ani se descurca de la minunat in sus doar cu alcool si metal in sange. Tocmai de acea primul lucru care mi-a sarit in ochi cu privire la acest album a fost faptul ca in sfarsit, Tankard constientizeaza a treia parte a fericirii, prezenta feminina, hihi. Chiar ma intrebam cum de pe celelalte materiale, „the beauty” apare vag doar pe albumul „The Morning After”, dar m-am linistit.

Trecand asadar peste maniera caricaturala si deja consacrata a artwork-ului, amuzamentul incepe abia la prima piesa, „Ice-olation”. Remarcand inca de la inceput sunetul proaspat si crocant al unui thrash cu influente punk greu de neglijat, piesa devine inca de la inceput una dintre favorite, balansul ametitor al riffurilor energice transformand-o rapid intr-o veritabila „alcoholic metal piece”. Din aceeasi categorie nu pot exclude insa altele, precum „We drink the old ways”, poate marca definitorie a albumului. Forte eliberata in thrash-ul old school al tobelor si riff-urile catchy si rapide, sugereaza clar ca „we’re into pure stuff”.

„My face is handsome there is no doubt about it” nu sunt tocmai versurile de la care te astepti de la o trupa thrash, dar vorbind de Tankard, refrenele aproape infantile se transforma in adevarate inmuri pe alocuri impregnate chiar cu multa ironie. Piesa cea mai „sticky” de pe album cred ca este Metaltometal (and guts to guts, no country, no regae it’s drivin me nuts!) care pe un ritm mai mult decat molipsitor sustine ca „Meeeeetal will always survive”. Amin. Cred ca piesa asta ar trebui sa aiba un advertisment ceva, care sa aduca la cunostinta inca de dinainte sa fie ascultata ca este chiar mult mai obsedanta decat restul titlurilor de pe album, cu atat mai mult incat esenta sa se deghizeaza in spatele unui solo de inceput calm si tandru, care se transforma brusc in niste riff-uri molipsitoare.

Un album de ascultat la o bere, sau poate seara tarziu, un album simpatic si relaxant, un album de vara. Va propun Tankard. Cheers, rednecks!

Xandra.

2006-06-20